Vor fi promovati in cadrul FORUMULUI SHARE Bucuresti Martie 2019( www.share-architects.com )
4500 lei - Premiul I / 3000lei - Premiul II / 2000lei - Premiul III /500 lei - Mentiune
Lucrările rezultate, concluziile discuțiilor și transcriptul conferințelor juriului vor fi publicate într-o lucrare manifest.
Cei 5 finalisti vor fi invitați în cadrul galei de premiere la o masa rotundă alături de membrii juriului
Presedinte juriu, arhitect
Membru juriu, arhitect
Membru juriu, scriitor
TEMA: <<re:FORMA>>
Relația arhitectului cu ,,celălalt” a declinat diverse forme de-a lungul timpului. Ian Ritchie prin manifestul „Unself” observa cu acuitate transformarea paradigmatică a noului secol care implică și o nouă înțelegere a relevanţei arhitecturii astăzi, ce se dorește a fi mult mai aproape de ,,celălalt”. Arhitectura a condus mereu un discurs proactiv despre ,,forme locuite”, formă-funcţiune, forme investite cu semnificatie aşa cum după Juhani Pallasmaa trebuie să avem mereu în vedere fuziunea tărâmurilor fizice și mentale şi proiectarea sensurilor intâlnirilor noastre cu spaţiul. În contextul noii paradigme, tema doreşte să chestioneze reforma formei, care poate însemna fie potenţarea obiectificării fie dizolvarea domeniului în concepte generoase precum arhitectura ca experienţă şi eveniment cum încă din 1934 John Dewey[1] atrăgea atenţia că ,,o lucrare de artă este adesea identificată cu clădirea sau cartea, pictura, statuia, în existența obiectului în afara experienței umane. Adevărata operă de artă însă nu este produsul, ci experiența produsului.” Acesta este un punct de plecare radical în înţelegerea arhitecturii, ce oferă o schimbare de perspectivă de la ,,obiect,, la proiectarea experienţei celor care locuiesc ,,formele”. Când este arhitectura un eveniment şi când un eveniment devine discurs de arhitectură?
Cum vedeţi voi forma arhitecturii celuilalt pentru reforma de mâine?
Arhitectura Celuilalt, mărinimia neconstruită de arhitect, ce lasă posibil un spațiu liber în care ceilalți continuă să construiască. Scenarii? Ce devine arhitectura în mâinile oamenilor? Când se sfârșește cu adevărat construcția unei opere de arhitectură (dacă se finalizează vreodată)? Cu greu mai poate defini cineva astăzi ce înseamnă a fi arhitect când frânturi de arhitectură sunt pierdute în mai toate domeniile. Așadar, dacă toți suntem arhitecți, cine sunt ceilați, iar dacă se întămplă ca noi să fim ceilalți, cum se percepe de la noi arhitectura?
Cine suntem noi, cine sunt ceilalti și unde se situează arhitectura între aceste două părți? Dacă suntem arhitecți, arhitectura celorlalți ar putea fi a celor neimplicați direct în profesie; dacă suntem istorici, filozofi, psihologi, granița dintre arhitectura noastră și a celuilalt ar putea fi între sacru și profan, între limitele empatiei, între individual și social. Am putea fi juriști și ceilalți să fie undeva între privat și public, oameni ai literelor iar ceilalți ar putea fi rezidenții unor lumi de hartie sau muzicieni care ne-ar putea vorbi despre arhitectura muzicii locuite.
Cum percepi re:FORMA arhitecturii în relaţie cu instanţa ,,celuilalt”?
Te invitam să ne scrii.
Simt că suntem la începutul unei noi paradigme, o nouă mișcare extrem de importantă în urbanism și arhitectură. Ea se bazează în mod esențial pe dorința creatoare a omenirii de a se exprima ,,neegoist”. Mai mult decât economia, mai mult decât eficiența, mai mult decât estetica vizuală: o arhitectură altruistă.(...) Sugerăm că acest lucru ar putea fi inițial realizat prin cultivarea unei poziții interne a umilinței grațioase și prin adoptarea unei noi filozofii arhitecturale potrivite cunoașterii noastre crescânde a ceea ce ființa umană este: o filosofie a ``UNSELF`` (non-sinelui), în care eul arhitectului este subsumat într-o expresie etică și altruistă a nevoilor, dorințelor și forțelor din afara lui însuși și care sunt unice pentru fiecare proiect. Arhitectura bazată pe această filozofie nu va fi o întruchipare a identității auto-afirmative a arhitectului, ci un spațiu care să fie completat și umplut de ființele umane care il vor locui și anima - spații cu adevărat uman-arhitecturale și spații urbane care rezonează cu `` ființa ``, lucrări de arhitectură cu adevărat semnificative. Arhitectura nu este o marfă care trebuie consumată, ci trăită ,,în” și ,,cu”.
``Years ago, when I said architects should get involved in humanitarian issues, people laughed at me.It was a very different climate. (...) Design isn't about aesthetics, it's about problem solving and we have a planet plagued with problems. (...)I will never do a skyscraper in my life ever, I'm going to die happy knowing that.``
“ All fine architecture values are human values, else not valuable”
Organizator:
Parteneri:
Sponsor: